“cununa de sori, stropita cu flori!”
versuri calde, cu suflet, ce mi-aduc zambet frumos. am inceput sa ascult melodia inainte ca “mii de vise” sa-nceapa a se implini.
sa traim cum stim, sa traim frumos! Tu singur alegi.
“daca ai ghici..”
unde sunt oamenii?
- nu mai sunt.
pentru cine au murit?
- pentru masinariile stricate din zilele noastre.
oamenii.. unde sunt oamenii?
I. Fabula de carton
Se intalnesc intr-un ceas fara minutar,
Culoarea, Foaia si artistul.. stand de vorba in budoar.
Le face si-ntoarce artistul- toanele;
Sa prinda Culoarea si Foaia- nuantele.
In nopti nedormite si zile pripite,
Alege si-aduna, cu drag, forme gandite.
Se arata apoi, Culoarea si Foaia..
Perechi intr-un dans.
Si-l lasa pe-artist.. in haz cu necaz.
Culoarea si Foaia, gandit-au fara obraz :
“Sa-l vindem chiar noi, pe artist
Ca n-are sa fie prea trist!”
Ales si facut, al lor plan meschin
Cazand artistul din chin, in destin.
Si intrebati fiind, de-un spectator amator :
“De ce ati vandut, un bun creator?”
Culoarea si Foaia au ras intr-un glas,
“Avem acelasi plan, cu timpul ramas!”
II. Strangand din ochi.. simti mai bine lumea.
E bine sa auzi acel “Buf!” al prabusirii vechilor ganduri sau falselor increderi. Mai ales cand efectul apare cu o oarecare intarziere.. asa incat sa-ti fie mai clar cine si cat a luat, fara sa recunoasca ca a renuntat sa si dea. Ceea ce se cuvenea.
Si-atunci, imi strang cu putere genele una peste alta… si tac. Lasand sa-mi vorbeasca faptele. Le vad cum trec anost, fara rost. Pentru ca din povestea mea, m-am trezit in a altuia. Da, da.. nimic mai firesc, probabil e replica ce-am s-o primesc. Dar nu. Un albastru limpede imi inunda privirea si vad ..din nou. Iar vorbele isi recapata forta pe care vreau eu sa le-o dau.
( multumita colegului meu fara somn, care se doveste a fi un mare om, am ascultat doua (2) melodii ale caror versuri mi-au limpezit frumos gandurile. multumesc, dragule!
Prima melodie mi s-a lipit de suflet, pentru ca mi-era dor s-aud vorbe atat de optimiste si din partea altora. (versuri ) Iar cea de-a doua este la fel de usoara si patrunzatoare. (versuri )
III. CandExistaCuraj
Refacerea a fost completa, acest “BUF!” fiind, de altfel, un prilej foarte bun de a-mi consolida conceptiile si energiile catre ceea ce-mi trebuie in viitorul apropiat. Multi m-au uitat, pentru care am reprezentat o simpla imagine - chiar si fara margine – dar un noroc am si eu. Acela de a nu uita ce sunt si ce am de facut.
Cu bine si sa ne vedem, curand.
Nu stiu daca sunteti sau nu de acord cu mine, dar.. un gand nu vine niciodata singur! Si se va intelege imediat de ce spun asta. Pentru cine a vazut (asta daca nu am intervenit si cu o sugestie personala), vorbeam cu destula patima despre actorii ce au facut istorie in tarisoara aceasta. Tara peste care aruncam acum valuri-valuri asemeni celor de dupa trasul apei.
Dar pentru ca ecoul meu optimist ma trage la raspundere, ma opresc asupra unor “detalii” care imi incanta inima. Am marturisit respect vesnic fata de Dem Radulescu, asa incat nu-mi sunt de ajuns referirile facute in articolul precedent.
Urmeaza o scena de neuitat -Hotul noaptea. Oricat as revedea aceste filmari, ma-ntorc mereu cu mare placere si savurez umorul unic :
“Te bat pana te compatimesc!”
“Fara cultura, o rahatim de tot!”
Cu opt (8) ani inainte sa-mi fie facuta cunostinta cu aceasta lume, o distributie de exceptie se regasea in comedia Grabeste-te incet. Eu am urmarit abia acum acest film. Dar am simtit o nostalgie a timpurilor netraite. La ce ar fi buna o astfel de nostalgie? Incepand cu o imagine corecta asupra a ceea ce inseamna interpretare actoriceasca lipsita de efecte, pana la autenticitatea secventelor de film care nu-si impun sa manipuleze. Celor cu rabdare, rasplatita cu zambete largi, le urez “Vizionare placuta!“
Mi-as dori sa fie cat mai multe persoane care sa profite de calitatea acestor dovezi de talent ale cinematografiei romanesti.
Grabeste-te sa vezi ce-i de vazut.
Nu-i bine sa fim oameni de imprumut.
In aceasta scurta “interventie” voi incerca sa explic in termeni pamanteni (spre deosebire de ultimele mele articole), o idee ce ma apasa de mult timp. Sa spun ca romanii consuma lucruri fie alterate, contrafacute sau de o calitate net inferioara…n-as aduce nimic nou. Insa.. excesele nu-si iarta consumatorii. Si daca lacomia a fost la ea acasa, uite cum suferim o indigetie sociala..! Ca ne meritam sau nu soarta, n-am sa aduc eu lamuriri. Dar va promit recunostinta daca va opriti un moment. Nu mai mult. Asadar, caror produse le sunteti fideli? Ah, am uitat sa precizez: ma refer aici la produse din sfera media, audiovizual etc.
Regretele mele fata de marea pierdere a unuia dintre maretii actori, dar mai ales Omul Gheorghe Dinica, nu au o foarte mare importanta. Privind de la o oarecare distanta, vad o alta imagine. M-as bucura ca in sfarsit..toti suntem cu ochii pe adevaratele valori, daca n-as regreta cu amar faptul ca aceasta recunostinta vine abia , si aproape intotdeauna, in momentul plecarii acelei valori dintre noi. Cati dintre oamenii care acum urmaresc detaliile unui capat de drum, au avut un dram de atentie pentru acesta personalitate?
noi te-am pierdut pe tine, iar tu ne-ai castigat pe vecie..
” Dar ce credeai tu ca sunt, mai? Supa populara? – Filantropica
Am pierdut multe nume mari ale Romaniei.. Oameni care au atras generatii peste generatii. Si care ne-au lasat toata zestrea lor spirituala! De ce sa fim atat de surdo-muti, incat sa nu apreciem ceea ce trebuie apreciat!
Primul “caz” de acest fel care mi-a deschis ochii a fost decesul Laurei Stoica. (9 martie 2006)
O voce puternica, senina si calda, un talent care nu si-a gasit sufienta stralucire pe scena. De ce? Pentru ca poporul roman vinde pagini goale si orice urma care-ar putea vindeca indigestia sociala este ascunsa cu nesimtire.
Lista cu astfel de exemple e lunga..din pacate. Dar nu ma voi obisnui nicicand cu gandul ca acesta e singura varianta. Nu. Cei care au “in-credere” ca merita si Altceva, vor primi acel Ceva. Si pe langa ei, vor mai avea si altii acces la tratamente de dezintoxicare.
Pierderea lui Nicu Constantin , dureroasa pentru toti cei cu sufletul viu, dar care a fost indeajuns de ingaduitor cu noi, incat ne-a lasat o intreaga lectie de viata in tot ce a realizat
Din acelasi decor a parasit scena si Stefan Iordache
Mari actori ai nostri. Da, ai nostri! Suntem noi demni de ei?
Si pentru ca am ajuns aici..ma voi opri asupra unuia dintre cei mai dragi sufletului meu.. Dem Radulescu
umorul pe care ar trebui sa-l cautam!
Acesta e actorul pe care copilaria mea il iubeste cel mai mult. Si cred in sinceritatea acestui sentiment venit din admiratie, pentru ca am ales sa-l urmaresc pe maestru fara a intelege de ce, doar din curiozitatea si fidelitatea caracteristica varstei de 7-12 ani. 12 ani, atat aveam cand Dem Radulescu a plecat. Si-am simtit sentimentul unei pierderi grele.. in conditiile in care eu nu am cunoscut un deces indeaproape.
Cuvintele alergate de mine pe-aceste randuri sunt prea mici pentru a reda recunostinta si meritul ce li se cuvine acestor Mari Oameni. Cu toate astea, ma simt mult nedreptatita sa vad numarul de vizionari al acestor clipuri, comparativ cu nume pe care nu pot sa la trec in rand cu cele amintite mai sus. Si intreb, e Demn sa ne purtam asa, fata de cei ca Dem?!
Cu 13 ganduri mari, ma-ncarc cu energii de peste ani
Clipesc de 13 ori in vant si-apoi cobor privirea in pamant.
Am 13 cantece de-ascultat, pana sa vad ce am sperat
Suporta-ma inca de 13 ori, nu-ti va parea rau nici in zori.
Alege 13 cuvinte -
Gandeste-te cuminte la 13 vise ce-ti vin in minte!
Se-aude de departe cum lumea in 13 se imparte,
Pastreaza 13 dorinte inainte de moarte.
Sunt 13 ochi ce spun povesti, ritualuri de descant si de deochi.
Am 13 lacrimi puse intr-un pahar
Pentru ca 13 zile.. n-am vrut sa am habar.
Copil am fost de 13 ori si-am sa ma-ntorc mereu spre-aceiasi nori..
In 13 ganduri minunate, sunt voci..toate insetate!
RSS - Posts
