Om de octombrie

Poate că toată viaţa mi se întâmplă o toamnă, o luna, un octombrie. Doar că el îşi schimbă când şi după chef hainele, culorile şi nazurile.
Se întâmplă să ştiu că toamna-i un om cu 2000 kilograme de culori.
Omul de octombrie are emoţii când simte primele adieri de toamnă. Şi se-aşează în genunchi când vine voba de sinceritate. Nu o cerşeşte. O oferă cu recunoştinţă – faţă de el, în primul rând.
Omul de octombrie se trezeşte de multe ori răvăşit – dacă gândul de azi nu-l susţine pe cel de ieri sau palma prinsă-n obraz a ţintit prea multe cute pe frunte. Crede cu disperare în încredere, şi suportă cu încăpăţânare inexistenţa ei. Ambiţia de a pune vorbele-n fapte îi precipită somnul şi-i măreşte viteza dezamăgirilor. E un norocos ghinionist atunci când nu uită cine e şi ce are de făcut.

Omul de octombrie poate face ocolul Pământului într-o zi. Cu mintea. Îşi poate imagina îndeajuns cât să fie numit nebun dar imposibil de ignorat.

Dacă vei cunoaşte un om de octombrie, să nu te mire râsul ori  vorbele lui nerostite. El respiră prin energie, aşa că lasă-l să-şi crească energia şi s-o aşeze frumos în soare. Fii sigur că nu va păstra totul doar pentru el.

Omul de octombrie aleargă mult, păstrează destul şi dăruieşte din plin. Atunci când simte să facă asta.

Anunțuri
Comments
3 Responses to “Om de octombrie”
  1. Garfield spune:

    Ganduri frumoase, Camelia…

  2. utiscinteianu spune:

    Si ce se intampla cu omul de octombrie cand se termina octombrie?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: