După un an

Cum îşi face un an de cap..

E dreptul timpului să lase lucrurile altfel decât le găseşte. Nimeni nu poate contrazice asta. Şi fără să alegem dacă le face din rău în mai bine, ori din bine le dă în rău. Fără deosebirea aceasta. Pentru că ce numeşti astăzi „bine”, până mâine nimic nu-l garantează să rămână aşa.

Acum un an spuneam că nu vin în Bucureşti ca să-l văd aşa cum e, ci să-l văd aşa cum VREAU EU. ( din seria: Contează Ce Vrei Să Vezi) În mare parte, mi-a reuşit.

Acum un an ajungeam aici cu inima strânsă gândindu-mă la momentul afişării rezultatelor date de facultăţi admiterii, cu lacrimi în ochi pentru prietenii şi amintirile lăsate în urmă, dar şi cu ambiţie uriaşă în privire şi un optimism mai mare decât mine,în gândire. Cam acestea erau elementele de bază ale echipamentului pregătit Bucureştilor..

După un an, încă sunt vie! Cu glumă sau fără, se explică în felul următor: un om este viu atâta timp cât ştie cine este şi ce are de făcut; când îşi păstrează visele vii şi nu adoarme visând, ci se trezeşte lucrând pentru ele.

Recunosc că m-am luptat -o luptă departe de a fi uşoară- cu oboseala.. O oboseală care, dacă nu o ţii la distanţă, te transformă într-un mecanism uman, te programează şi se pricepe de minune să pună piedici paşilor care vor să alerge după dorinţele tale. M-am bucurat să primesc lovituri, ca să-mi demonstrez că ştiu să vindec. Puterea creşte doar dacă… îţi pui forţa la încercare! Şi nu vorbesc de forţă fizică.

În voia mea, am descoperit oameni frumoşi, care zâmbesc şi se bucură de viaţă cu sinceritate, am adunat fericire din momente de neuitat, şi în acelaşi timp, am învăţat semnificaţia măştilor oamenilor. Am dat câteva jos, iar după ce-am depăşit şocul adevărului, am adăugat experienţele negative în „antidotul social” pe care îl compun undeva în interiorul meu. Efectul este miraculos. Înţeleg că vital e să mă intereseze ce vreau să las în urmă, nu ce vor alţii să-mi pună pe urme. Lucru pe care îl aplic.

După un an, mulţumesc timpului pentru ce am primit şi mai ales, pentru ce n-am primit. După un an, văd drumul tot mai clar, drumul pe care sunt acum.

cec

Anunțuri
Comments
3 Responses to “După un an”
  1. Basarica spune:

    Mai vedem si la anu’ 🙂

  2. dionis spune:

    sa-i descoperi in fiecare an cate un amanunt placut … sau mai bine, sa incerci sa descoperi in fiecare zi cate un lucru altfel, plin de culoare, sau nu…. si sa le strangi asa pe fiecare intr-o cutie veche de pantofi ca sa te intorci cand te lupti cu oboseala sa vezi pentru ce lupti si cat de bogata esti .

    🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: