Cinema Paradiso

Cu puţină ambiţie, uşoară de vară, mi-am odihnit gândurile într-un cinema care înfăţişează -fără reţineri- emoţii dintre cele mai frumoase.
Desigur că ar trebui o adresă, pentru a mă asigura că numărul acelora răsfăţaţi de acest cinema este în neîncetată creştere! Aşadar şi prin urmare:

Luaţi anul 1988 fără să vă abateţi pe vreo stradă lăturalnică – şi-o să vedeti cât de frumoasă este Sicila  (amintiţi-vă de povestea vinului vechi..) cu puţină curiozitate alegeţi numele „Cinema Paradiso”; pregătiţi-vă ceasurile să stea deoparte vreme de 155 minute; de aici înainte, descoperiţi un set unicat de trăiri cinematografice: umorul naiv al copilăriei, depăşirea anilor trăind pasiunile într-un ritm savuros al jocului numit viaţă! Ah, şi să nu uităm: vă veţi împiedica de-un Oscar şi alte premii, plus nominalizări.
În acest cinema, se vede cu ochiul liber, cât de important este respectul faţă de propriile vise. Poţi s-o faci în glumă sau în serios, important şi vital este să te întrebi şi să-ţi răspunzi: ce te face într-adevăr fericit?

Cinema Paradiso, un film care stă de vorbă cu tine. Nu e nevoie să descriu părţi ale acţiunii, pentru asta există site-uri de specialitate (unde fac chiar eu asta). Să vedem, cine alege să se-ntalneasca în acest cinema, aştept replici şi aici. 🙂


Anunțuri
Comments
5 Responses to “Cinema Paradiso”
  1. Condeera spune:

    @Dionis: Sublim. 🙂

    @Came: Mă bag şi eu la recenzie. Vara asta m-am ambiţionat, de asemenea, să văd toate filmele lui Almodóvar.

  2. dionis spune:

    pai le facem amandoi cate un review ? 😀 termin cu licenta si pe urma toata vara am timp de filme … muuuulte ca tre sa ma pun la curent cu visele 😛

  3. dionis spune:

    cinematograful este, desigur, capul adormit al unui urias. si viseaza si tot viseaza, povesti de dragoste cu blonde suedeze si cu patroni de local marocan care iubesc desi le e frica sa recunoasca… si tot viseaza Paradisul cucerit de un explorator cu un nume ciudat, Columb… si tot viseaza muschetari si cowboy, si ingeri si masini de dus in timp si clovni si maimute si pesti vorbitori… iar uriasul asta adormit nici nu se sinchiseste de tine atunci cand vii sa-i vizitezi visele, ba chiar se bucura sa iti imparta cateva din ele , sa ai cu ce pleca acasa. Si cand nu te-ai jucat si tu de-a cavalerul?

    numai ca … de acum lumea cam a uitat de el, visele sunt scumpe de intretinut….

    ti-a spus cat ma bucur ca iti gasesc recomandarile ? Nu stiu daca ti l-am mai recomandat, tot o poveste despre filme si cascadori, de data asta, care a luat nastere in ochii unei fetite… filmul „The Fall”.

    • frumoasa descriere i-ai facut „Cinematografului” 😀
      m-ai facut curioasa, o sa vad si eu „The Fall”, cand prind putin timpul de-un picior 😛
      Si la fel, sa-mi spui impresii despre Cinema Paradiso 😀 Eu am scris abia dupa vreo 2 saptamani de cand l-am vazut.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: