Poveste din Decembrie – II

ninge cu amintiri

– Mos Craciun are haine cu patratele in alb si negru si un palton de blana in sifonier!

– Ba nu, bunicule! N-are cum sa fie asa! Stiu eu ca Mosul are haina rosie ninsa pe margini!

-ma contraziceam cu dragul meu bunic, a carui vizita de Craciun era ca un al doi-lea val de cadouri. Si aceeasi replica o am si acum –  „In apararea lui Mos Craciun!” Doar, eu mi-am petrecut ani buni si frumosi ferindu-ma sa nu vada mosul pe geam cum nu adormeam la timp (pana acum am o intelegere cu el, sa pot adormi dupa bunul  plac si raul meu timp) ,  cand minteam, spargeam ceva prin casa sau ascundeam mancarea! 😀

Ah! Ce tarziu m-am trezit.. repede..sub brad. Aaaa venit Mos Craciuuun! Culori multe si calde mi-au mangaiat ochii in a 25-a zi de decembrie cu 5 ani impliniti ai mei. Stralucea bradul cu gramada de cadouri sub el. Una dintre surprizele de care si acum sunt convinsa ca a venit din alta lume. Caci prea mare a fost bucuria mea, in asa un suflet de copil. Si mi-am impiedicat singura genunchii in plapuma, alergand de-a busilea spre brad. Bine mi-a fost, ajunsa cu nasul in pachetele ce ascundeau hainute, bomboane, jucarii, ciocolati.. cat de cuminte am fost in acel an, nu pot spune; dar se vede ca ma iubea tare mult Sarbatoarea. Si pe buna dreptate, ca eu o iubesc si acum – Sarbatoarea Craciunului. Insa, e clar – intotdeauna m-au urmarit contradictiile! Nu-mi intru bine in fericire si ma cuprinde un regret apasator.. Pai se poate sa nu-l fi vazut pe Mosul asta atat de darnic! Cand eu il cautam prin vise si-l strigam sa nu ma uite, el deja avusese grija de mine.

In mijlocul bradului meu statea agatat un Mos Craciun, bine echipat: schiuri ce trebuiau sa ajunga pe unde renii nu mai puteau duce sania, mantia rosie acoperita in fata de barba care statea drept dovada ca „din strabuni se povesteste, niciodata n-a lipsit” 😛 Si asa ramaneam toata in fata bradului, de unde Mosul ma vedea printre globuri si mai apoi printre luminitele ce pareau stele prinse-n cetini. Invatam din ochi toate sclipirile beculetelor colorate. Pe atunci.. ma scufundam pe rand in toate : in aromele starnite de mama la masa, ecoul colindelor, emotia asteptarilor si fascinatia bradului. Dar ce spun „pe atunci”, cand e clar ca am ramas cu toate acestea vii in simturi, priviri si ganduri. Ba cred ca au crescut, odata cu mine.

Atunci, daca n-aveti nimic impotriva, sa mai crestem un Craciun, impreuna! zambeste, imparte din gandul tau mai mult spre optimism si bine. Cu cat ti-e mai greu sa visezi, cu atat trebuie sa-ti demostrezi ca poti!

Anunțuri
Comments
3 Responses to “Poveste din Decembrie – II”
  1. lavicat28 spune:

    Intodeauna Craciunul va avea miros de brad si de prajituri. zapada va fi intodeauna si nu de dragul frigului si a nasului rosu ci pentru frumusetea bulgarilor si a peisajului de Sarbatoare. Te astept sa vii acasa, unde intodeauna te vom primi cu bratele deschise…spor si multe cadouri sub bradut

  2. merisor anca spune:

    mi-e dor si mie de copilarie, frumos cum reusesti sa trezesti amintiri!

  3. Garfield spune:

    Se stie, la tine vin pentru Povesti de Craciun… aici intru si mai mult in atmosfera de Sarbatori…

    Te imbratisez, Camelia

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: