Poveste din Decembrie – I

decembrie de copil, vazut prin ochi mari

Telejurnalul se termina cu o urare ce nu-mi era foarte clara : ” Sarbatori Fericite”, dar care rasuna din difuzorul televizorului pana in auzul meu de vreo 3 -4 ani anisori. Ba chiar – langa cea care prezenta in minunata cutie vorbitoare, era si un brad aproape la fel cu al meu. Si asa imi plimbam ochii cand pe glodurile din bradul ce era langa mine, cand pe cel din televizor.  Ma uitam in jurul meu –  nimeni. Zgomote si miresme rasunau din bucatarie. Imi lipesc nasul de fereastra. Seara prindea un fel de flori la geam, iar pana ajungea varful genelor mele.. zaream zapada cat cuprinde. „Minunatie mare trebuie sa fie asta! Atata zahar sa pluteasca in jurul casei noastre!” E de-nteles ca-mi spuneam, visand ca poate-poate, se indura mama si a doua zi ma imbraca cu trei geci si doua randuri de fulare plus caciuli, dandu-mi voie sa ma rog de tata pentru a ma plimba cu sania peste zaharul care acum incepea sa sclipeasca in lumina unei stele mari.. mai mari decat intelegeau ochii mei.

Tresar auzind „Mos Craciun”, in cutia cea vorbitoare. Invatasem poezii pe nerasuflate pentru el si tare ma temeam sa nu vina si sa-mi scape. „Mosul trebuie sa lase cadoul sub brad..atunci e mai bine sa stau  sub brad!” – imi amintesc eu;  Si asa ma apropii de dragul meu copac cu ace verzi si arome inmiresmate. Culori frumoase pluteau in el –  mama (sau sora) a avut grija sa puna in el globuri cu mustati de pisoi, rosii, mari si aurii, dar si cateva surprize care mult ma tentau! Ce mai, eram victima sigura a poftei de bomboane ce straluceau in lumanarile instalatiei! Dar de unde pregateam primul atac din existenta mea (3-4 ani  inseamna chiar inceputuri) , ajung sa fiu tocmai eu prizoniera planului. (da..lipsa experietei isi spunea cuvantul!) Cu mainile ridicate  increzator spre ramurile bradului,  fara sa intrebe daca vreau sa ma ia in brate, ma trezesc cu tot ornamentul prabusit peste mine! Atat de emotionata ce-am fost de acest contact direct, ca nici n-am vrut sa cer ajutorul mamei –  care m-ar fi auzit printre sfaraitul fripturii. Cat am stat asa, nu-mi pot da seama exact, dar stiu da Mosul n-a trecut in timpul acela pe la mine. Dupa spaima fireasca traita de surioara mea care a gasit bradul prabusit (cred ca abia apoi m-a vazut si pe mine printre globuri), au avut grija sa fie toate la locul si dupa meritul lor.

Asta e ce-mi apare in minte cand ma topesc in gandurile copilariei. Una din primele mele amintiri cu aceasta Sarbatoare calda, care ne roaga sa fim mai frumosi, intelegatori si.. albi. 🙂

Dar tie, ce-ti spune prima  amintire din Decembrie?

Anunțuri
Comments
3 Responses to “Poveste din Decembrie – I”
  1. hehe 😛 a venit! desi probabil ar fi putut crede ca eu sunt cadoul si a uitat ca l-a lasat :))

  2. dionis spune:

    chiar asa .. cu bradul daramat, a mai venit Mosu anu ala ? sau fara el a uitat unde sa mai lase cadourile ?

  3. Garfield spune:

    :)) hehehe, cine n-a daramat oare bradul ? 🙂
    si mi-am reamintit cu drag „atacurile” la dulciurile pe care le gaseam ascunse prin casa :)) simteam ca il jefuiam pe Mos Craciun insusi :))

    Ganduri bune, Camelia :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: